BĂCANI - 390
Cetățenii satului Băcani aniversează anul acesta 390 de ani de la prima atestare documentară a satului. Documentul care confirmă vechimea și existența satului a fost întocmit la Iași la 24 martie 1624, când Radul Voievod, Domnul Moldovei, întărește vel spătariului Simion Gheuca toate părțile de moșie cumpărate din Portărești (sat dispărut), Băcani și Păulești (sat dispărut). Satul Băcani, deși nu este un sat vechi, totuși pe teritoriul său a fost găsite urme de locuire sarmatică, specific Culturii Sântana de Mureș sec. IV, găsindu-se din întâmplare fragmente de ceramică.
Prima întrebare pe care locuitorii satului și-o pun, este: de la ce provine numele satului, răspuns ce urmează să-l primiți, după ce veți citi cele scrise mai jos.
Mircea Coloșenco, profesor în București, a locuit cu părinții învățători în Băcani (1945-1950), unde a absolvit școala primară, afirmă că termenul Băcani "grădinari" este o relicvă pecinego-cumană, popor asiatic de neam turanic (Revista Elanul, nr. 116, octombrie 2011, p.8, Bârlad), așezat în Moldova și nu numai, locuind în sec. X-XIII, după venirea tătarilor, au fost alungați, iar cei rămași au fost asimilați de populația autohtonă.
Gheorghe Gherghi explică etimologia toponimului Băcani (în revista de cultură "Băcanii", nr. 1, septembrie 2013, p.3), ar putea fi asemănătoare cu a municipiului Bacău, radicalul fiind același. Etimologia Bacăului a fost studiată de mulți cercetători. S-a pornit de la origini diferite: turanică, maghiară, sud-dunăreană latină.
Al. Philippide a pornit de la termenul backo și care în maghiară înseamnă "călău".
Ion Mareș a avansat ipoteza unei origini latine, pornind de la latinescul bacho-bachoe (bob, sâmbure, sămânță, fruct).
Indiferent de origine sau semnificația radicalului cuvântului, noi considerăm că în cazul satului Băcani suntem în fața unui oiconim. Antroponimul Baca adus de la Bacan, adică fiul lui Baca, așa cum Lupan este fiul lui Lupu. Bacan a devenit paronim, Băcanii sunt urmașii lui. Poate Bacan a fost un jude local, un stăpân feudal sau numai un tată cu urmași, locuitor în zona actualului sat.
O altă variantă a numelui satului este că: un cetățean avea deschisă o băcănie (prăvălie, magazin), cetățenii din satele vecine veneau să facă cumpărături la acea "băcănie", devenind numele satului care s-a format.
O a doua variantă a numelui satului Băcani s-a păstrat pe cale orală ca și prima, până în zilele noastre, bătrânii afirmau că numele satului provine de la un fost proprietar de pământ, care se numea Băcanu, construindu-și casă pe acel teren, împreună cu fiii săi, a început să formeze satul care i-a purtat numele.
În prima parte a secolului al XVII-lea, în zonă a apărut o familie de mari boieri Gheuca, care s-a impus prin cumpărare de pământ și părți din sate de la mai mulți proprietari.
Un document care atestă prima dată satul Băcani, este emis la Iași pe 24 martie 1624.
"Cu mila lui Dumnezeu Io Radul Voevod Domn țerii Modovei. Facem cunoscut prin această carte a noastră a tuturor cari vor vedea-o sau auzi-o cetindu-se, că au venit înaintea noastră și înaintea tuturor boierilor noștri jupâneasa Parasca Crăiasa cu feciorii ei, Gheorghie și Pătrășcan, și ceilalți fii ei, de a lor Bună voe, ne siliți și nici asupriți, și a vândut a lor dreaptă ocină și moștenire și cumpărătură (un sat anume Portărești pe pârâul Simila, în ținutul Tutovei, cu locuri de eleștec și de moară, pe acest pârâu) de pe uricul și întocmirea ce-a avut-o de la Constantin Voevod. Și au vândut-o ei credinciosului și cinstitului nostru boeriu lui Simion Gheuca vel spătar, pentru 350 taleri de argint. Și sculatu-sÂ’a mai sus scrisul boeriu al nostru, Simion spatar, și li-au plătit lor tot deplin dinaintea noastră și dinaintea întregului nostru sfat, în mânile mai sus zise, jupânesei Parasca și a feciorilor ei Gheorghie și Pătrășcan. Deci și noi văzând a lor întocmire și deplina plată, și noi de așijderea și din partea noastră i-am dat lui. Și întru aceia iarăși au venit înaintea noastră și înaintea boierilor noștri Ihnat din Băcani și femeia lui Draga, fiica lui Stancul din Băcani, de a lor bună voie, de nimic nesiliți și nici asupriți, și-au vândut a lor dreaptă ocină și moștenire, din toată partea lui Stancu a patra parte, și cealaltă parte, și din cealaltă parte, din partea Polițanului, a treia parte, partea lui Gligorie, cu moară gata cu petri, din vatra satului din Băcani, ce-i în ținutul Tutovei..." (I. Antonovici, Documente Bîrlădene, vol III, pag. 48).
Simion Gheuca, nemaiavând copii cu soția sa, s-a hotărât să împartă averea, cu excepția satului Băcani, având fiecare câte jumătate.După mai multe certuri cu soția sa, ajungând până la divorț, se împacă din nou, dar bătrânețea și bolile îl determină să lase soției jumătate din averea sa.
Documentul este încheiat la 1635 (7143), iulie 6, Iași.
"Adică eu, Simion Gheuca medelnicerul cel mare, scriu și mărturisescu cu acest zapis al mieu, cum eu m-am lăsat, de bunăvoia mea giupânesii mele, Maricăi, cu partea mea din bucate și tot ce vom avea, giumătate, ca să mă comânde cum să cade, ca pe un om. Și ce se vor prileji, datorii, iarăși să plătească pameți, iară ce se va mai prisosi și de datorii, după pameți, ca să aibă da la mânăstiri, să-mi facă slujbe și sărăcuste cu bucatele mele. Iară giumătate din bucatele noastre și din tot ce vom avea să fie partea giupânesii mele, Maricăi, ca să se hrănească până unde va vrea Dumnezeu de va fi vie. Iară, după moartea ei, să-i fie și ei de comândare și de pomenți: Așisdere, de un sat, anume Băcanii, cu mori și cu tot vecinul, ce ne iaște cumpărătură împreună cu giupâneasa mea, iarăși i-am lăsat să fie a ei, cu tot venitul, să nu aibă nime nici o treabă cu acel sat".
După moartea lui Simion Gheuca în anul 1637, frații săi au început certuri și procese nenumărate cu cumnata lor Marica, care în final se împacă cu cumnații săi, și face danie satul Băcani.
În 8 iulie 1651 (7159), Mărica a făcut danie satul Băcani, cu tot cu curțile, cu biserica în sat, și cu moară și cu tot venitul său lui Toader Palade, fiul lui Palade visternic, urmând ca noul proprietar să aivă grijă de ea pe timpul vieții și să-i facă comândul după moarte. (Gh. Gherghi, revista de cultură "Băcanii" nr. 1 pag. 5). Familia boierilor Pălădești rămân stăpâni ai satului Băcani mult timp.
Un alt document cu referire la satul Băcani îl întâlnim în anul 1704 (1712) Maiu 25. Anița giupâneasa răposatului Vilicico Kostin, ce a fost vornic mare, pentru suma de 250 lei și niște brățări de aur, ce datoră fratelui ei, Ion Palade, i-au dat acestuia părțile sale de moșie, ce i se cuvenieau a treia parte din Băcani (Ținutul Tutovei) și din Drășeni (Ținutul Cernăuțului).
"Adecă eu Anița, giupâneasa răposatului Velicico Kostin, ce-au fost vornic mari, scriu și mărturisescu cu acestu cu adevărat zapis al mieu: Precum luându dumnialui vornecul nește bani de la dumnialui frate-mieu, Ionu Paladi, și, după nunta dumisali, și-au luat dumnialor sama, care m-am tâmplat și cu frați, și s-au aflat dalor săi de dumisali frătini-mieu 250 lei; osăbi de acești bani, au dat dumnialui la mini nește brățări de aur să i le țin, și li-am pus zălog pentru traba me, și s-au istovit. Deci, după moarte dumisali vornecului, alți datornici ce au fostu au luat ce au găsit; iar dumnialui m-au așteptat, rugându-mă când ai ceva a-i da; ce, ne avându bani să-i dau,ne-am socotit în-de-noi frățești pentru satu Băcani. Dându părinteli nostru satul Băcani cu casa gata, fratelui nostru cel mai mari, lui Enachi, iar la alte moșii să nu să amestice, cea sintu despre maica noastră, ce să fiio a noastră amândorura, precum scrie diiota părintelui nostru, iar Băcanii cu casă cu tot să fiio a fratelui, cum scriio mai sus. Deci, tâmplându-i-să moarte fratelui nostru,lui Enachi, au dat giudecata să împărțim satul Băcani câți frați au mai rămas, pe frate parte, o parte să ia dumnialui și o parte să l (iau) eu, și o parte să o ia Constandin; deci, fiindu Constandinu frate mai mic, am socotit casăli în casă fiio lui, iar casăli din Iași să fie a dumisali a frăține-mieu, a lui Ionu Paladi, ce mai sus scriu, rămâind frate mai mari, că și în aceste în diiola părintelui nostru scrie, să fie a fratelui nostru, a lui Enachi; ce acumu, murindu frateli nostru Enachi, ași au socotit giudecata, casăli de la Băcani să fie a lui Constandin frate mai mic, iar casăli din Iași să fie a dumisali, cum mai sus am scris; căci, că aceste se trag de pe maica noastră, nu încapiu Constandin, iar locul satului, a Băcanilor să-l împărțim în trei părți; deci partea me, a treia parte, din tot satul, din vatra satului, și din heleșteu, și din tot locul, am dat-o dumisali pentru acei bani, ca să fie a dumisale; iar frate-mieu, Constandin, să nu aibă nici o triabă cu parte me, ce să fie a frăține-mieu, lui Ionu Paladi.." (I. Antonovici, Documente bîrlădene vol. III pag. 70-71).
Primul recensământ efectuat în localitățile din Moldova, la cererea autorităților rusești 1772-1773, satul Băcani aparținea postelnicului Arghiri, și avea 29 de familii, din care un țigan, două fețe bisericești, cinci moldoveni, doi slujitori, patru slugi ale postelnicului. Al doilea recensământ în anul 1774, satul Băcani aparținea de ocolul Similei, și postelnicul Arghiri, și avea 43 de case, unul nelocuit, doi văduvi, un mazil, trei preoți, diaconi, 35 scutelnici a postelnicului Arghiri și un țigan.
În anul 1816, satul Băcani aparținea tot postelnicului Arghiri, numărând treizeci de locuitori birnici (liude), oameni fără bir - șapte, scutiți de slugerul Toader-unul, de postelnicul Ioniță Tău - patru, medelnicera Ruxanda Oprișan - unul, băneasa maria Săturgunul.
În anul 1833 satul Băcani aparține de ocolul Tutovei, iar din anul 1856 pe teritoriul său, se înființează târgul Ionăseni, din 1859 înglobează Ionăsenii, în anul 1864 exista comuna Băcani, iar din anul 1876 satul Băcani este înglobat în comuna Suseni. (Din motive subiective, cei ce ajungeau la putere cu partidul respectiv operau schimbări în structura comunelor). Din anul 1887 satul Băcani fiind din nou reședință de comună (Monografia comunei Băcani pag. 51-52).
Satul Băcani, fiind mai mult timp reședință de comună, s-a dezvoltat mai repede în comparație cu satele componente, astfel în anul 1890 se găseau 97 de familii cu 415 locuitori. Între satul Băcani și satul Drujești se afla satul Români, un sat mic, atestat documentar la 19 aprilie 1546, care la sfârșitul secolului al XIX-lea s-a contopit cu satul Băcani, care și-a continuat extinderea spre sud.
La recensământul efectuat în anul 1934, erau 150 familii cu 640 locuitori, iar la recensământul din 1977, erau 308 locuințe cu 1153 locuitori, în anul 1992 erau 310 locuințe cu 1090 locuitori. Ca urmare aplicării legii nr. 118/1991, tinerilor căsătoriți li s-au repartizat locuri de case în partea de sud a satului, pe ambele părți a D.J. 245, astfel că în 10 ani satul s-a extins de la familia Roșu Jan (în prezent Ciobanu Gheorghe) unde era hotarul de sud al satului, până în satul Drujești. La recensământul efectuat în anul 2002 erau 449 locuințe cu 1383 locuitori, deci se observă o creștere substanțială de la precedentul recensământ, cu 139 locuințe și 293 locuitori.
La ultimul recensământ efectuat în toamna anului 2011 se găseau 426 locuințe cu 1202 locuitori, se observă o scădere atât a numărului de locuințe - 23 cât și a numărului de locuitori - 181.
Această scădere este rezultatul lipsei locurilor de muncă și plecarea tinerilor în alte țări pentru a-și câștiga existența , un alt motiv este și scăderea numărului de nașteri, pe când numărul celor decedați este în creștere.
În satul Băcani, centrul administrativ al comunei, se găsesc principalele instituții ale statului: Primăria, Biblioteca comunală, Școala gimnazială, grădinița, Cabinetul medical, Farmacia umană, Circumscripția sanitar-veterinară, Postul de Poliție, câteva societăți comerciale: S.C. OLEUS S.R.L., S.C. HORTIFRUCT S.R.L., S.C. FLONIKAT Construct, două mori de măcinat porumb, două magazine mixte particulare, un magazin sătesc (cooperatist), satul Băcani dispune de un teren de fotbal și handbal, un parc de agrement, și 500 metri trotuar pentru pietoni.
Din anul 2011, satul Băcani beneficiază de alimentare cu apă potabilă și canalizare menajeră.
VASILE FÈ‚NARU
