1. Originile si genealogia boierilor Pălădești
Deși cronicile țării păstrează prețioase informații despre cei mai de seamă membri ai familiei, studii genealogice privitoare la familie sunt puține. Autori precum Grigore I. Palade, Gh. Ghibănescu, Constantin Sion, Nicolae Stoicescu și alții consacră articole valoroase privitoare la unii din membrii familiei. Sursele documentare cunoscute până astăzi, recunosc originea grecească a familiei Palade.
Dimitrie Cantemir in lucrarea sa "Descrierea Moldovei" la capitolul XII, prezintă in ordine alfabetică o listă a tuturor familiilor de boieri moldoveni, menționând că familia boierilor Pălădești sunt originari din Grecia. Constantin Sion, Gh. Ghibănescu, Octavian Lecca, nu contrazic ipoteza originii grecești a Pălădeștilor.
Potrivit biografiei lui Grigore I. Palade, familia este de loc din Tesalonic de pe moșia Palati sau Paladi, apa Vardarului. La Constantinopol se ocupau cu vămi și perceperea impozitelor, din care motiv au intrat in dizgrația turcilor, fiind persecutați, determinându-i să plece.
Unul din cei patru ficiori ai lui Nicolae Paladi, Sava și un nepot Paul, ajung in Țările Române. Numele de Palade derivă, potrivit părerii lui Grigore Paladi, de la toponimul moșiei pe care familia o avea in proprietate in apropiere de Tesalonic „Palada".
Prima atestare documentară a familiei boierilor Palade in Moldova este cea din vremea lui Vasile Lupu. intr-un document in care este pomenit Palade căminar, la 1636-1637, când era trimis sol in Rusia pentru interesele Moldovei, un alt document din ianuarie 1637 (7145) când domnitorul Vasile Lupu intărea jitnicerului Paladi stăpânirea satului Portărești și părți din Păulești (sate dispărute) pe care acesta le cumparase de la medelnicerul Simion Gheuca.
Cu siguranță Palade venise in Moldova inainte de anul 1635. Un argument de necontestat in favoarea acestei afirmații sunt spusele lui Vasile Lupu care in zapisul din 7 aprilie 1637 (7145), dăruind pentru credință vel vameșului Palade, seliștea Cetățuia, facea precizarea că "acest adevarat boier al nostru credincios, Palade mare vameș a slujit drept și credincios altor sfânt raposați domni care au fost mai inainte de noi, iar astăzi slujește domniei mele și țării noastre, cu dreapta și credincioasa slujbă".
După unele documente, putem concluziona că Palade a venit in Moldova in a doua domnie a lui Radu Mihnea. A fost o vreme om de incredere a boierului Lupu Coci, la curtea căruia a slujit o vreme. A cumparat moșii și s-a căsătorit, asemenea prietenului său Lupu, cu o fată de boieri pământeni din influenta familie Roșca. Remarcat ca om de incredere de către domnitorul Miron Barnovschi, el a făcut parte din importante solii, către curtea Rusiei. Ascensiunea sa la marile dregătorii ale Moldovei este insă insemnată abia in vremea domniei lui Vasile Lupu, când numele său apare tot mai des in documentele emise de Divanul Moldovei. Numele de botez al incepătorului spiței a fost adesea controversat potrivit părerii lui Grigoraș I. Palade "descălecătorul", s-a numit Sava și a fost frate cu Paul, Dimitrie și Ioan, toți fiii lui Nicolae Paladi.
Palade visternicul din divanul lui Vasile Lupu cu Palade Panovici, boierul care in anul 1629, pe timpul domniei lui Miron Barnovschi, era trimis ca sol la țar, alături de arhimandritul Varlam, medelnicerul Pavel Ștefan Ureche și cămărașul Hristofor Larian. Solia, recomandată de Petru Movilă, urma să preia o comandă de icoane pentru ctitoria sa de la Iași. Documentele timpului nu pomenesc că ar fi avut rude, frați sau surori, totuși există o afirmație pe care ne putem baza, documentul emis la Iași pe 6 martie 1657 (7165) din care aflăm că Țața (sau Țațo), sora răposatului Paladie fost visternic dăruia nepotului său, Enache, fiul surorii sale Vrana, niște case la Iași, pe Podul vechi. Țața nu avea moștenitori, pentru că recunoaște că "il alege" pe acest nepot dintre toți ceilalți nepoți ai săi, pentru ca să-i fie ca "un ficior de trupul meu". Enache era nepot după sora sa, Vrana. Documentul conține dovada că Țața este sora lui Palade incepătorul spiței in Moldova, care mai avea doi fii, Gavril și Toader, și două fete. Iată așadar, că Palade grecul nu era singur in Moldova, ci impreună cu două din surorile sale, Țața și Vrana, care fie că veniseră odată cu el, fie ajunseseră la Iași după moartea acestuia, pentru a primi vreo moștenire după moartea fratelui lor.
Documentele vremii il pomenesc pe Palade ca slujind mai multor domni și având mai multe dregătorii. Prima sa prezență in divan era aceea din data de 29 august 1635, când avea titlul de logofăt al doilea. Apoi il găsim intre anii 1636-1637, in timpul domniei lui Vasile Lupu, căminar și domnul il trimite la Constantinopol, unde se află, la 31 iulie 1639, până pe data de 16 august 1641, in calitatea de capuchehaie. Calitățile sale de bun diplomat, cunoscător al limbilor turcă și rusă, germană și română, trăitor la Constantinopol inainte de venirea sa in Moldova, il recomandau pentru insărcinările de sol sau capuchehaie, pe care le va indeplini. La 17 iunie 1642 (7150), marele visternic Palade era mort, nu se cunoaște locul unde a fost inmormântat. Palade mare visternic a fost căsătorit cu o fată a lui Matei Roșca din Bârlad și a avut patru băieți și două fete. Matei Roșca și soția sa Năstăsia, care a trăit in Bârlad intre anii 1570-1630, ar fi avut trei fete: Zinica, Axinița și Ruxandra. Zinica a fost căsătorită cu spătarul Pârvu iar Ruxandra cu spătarul Dediul. Așa că soția vistiernicului Palade era Axinița. De altfel cu numele acesta a fost botezată nepoata sa, fiica lui Enache Postelnicul și a Vasilicăi. La 22 februarie 1660 (7168) Toader, fiul Axiniței vinde fratelui său Gavril, partea pe care o avea din satul Portărești (sat disparut, la sud de Drujesti in hotarul Bârladului), martori fiind printre alții și mama sa. Băieții celor doi s-au numit Enache, Gavril, Toader și Iorga, și au ocupat la rândul lor, diverse demnități.
2. Proprietățile obținute de boierii Palade
Procesul de constituire a domeniului familiei Palade a inceput in secolul al XVII-lea. Nucleul lui a fost zona sudică a Moldovei, in ținutul Tutovei și zona Bârladului, de unde provenea și soția visternicului Palade, Axinița. Moșiile se concentrau pe apele Simila, Bogdana, Tutova, Valea Ibăneștilor și pe Bârlad. Prima informație sigură privitoare la o proprietate a familiei Palade in Moldova este un act de cumparare a unei moșii de către Visternicul Paladi la data de 25 ianuarie 1637 (7145) de la marele medelnicer Simion Gheuca și anume ocina sa, din satul Portărești pe pârâul Simila, in ținutul Tutovei, cu loc de iaz și de moară, precum și o parte din ocină din satul Păulești, tot din ținutul Tutovei cu suma de 350 taleri. Cumpărătura era intărită de divanul lui Vasile Lupu la 26 ianuarie 1637. O altă ocină era Cetățuia, cu vad de moară pe râul Bârlad, cu loc de iaz la gura râului Trestianei. in 16 august 1641 (7149) visternicul Palade, la acea dată capuchihaie la Țarigrad, primea de la domnitor, pentru dreapta și credincioasa slujbă către domnie și țară, o bucată de loc din târgul Bârlad, care avea hotar comun cu satul său Portărești. Logofătul Racoviță Cehan și alți boieri au fost trimiși să stâlpească locul dăruit astfel: "incepe hotarul acelei bucăți de loc din hotarul târgului Bârlad, dintr-un stâlp care este in malul apei Bârladului despre apus, și la deal, la gura văii țarinei la alt stâlp; și alt stâlp in capul văii Simila, la Dumbrăvița; așijderea alt stâlp prin mijlocul văii Similei despre apus in matca Sohodăului; alt stâlp in vârful dialului dinspre Saca".
După moartea marelui visternic, pe 17 iunie 1642, averea sa, calculată in moșii, care se ridica la suma de aproximativ 950, fără partea ce o avea din târgul Bârlad, se impărțea intre cei șase copii ai săi, fetele făcând parte egală la moștenire cu frații lor.
3. Demnitățile deținute in divanul Moldovei
Primul membru al familiei pe care documentele il atestă in Moldova in secolul al XVII-lea a fost "Pălădie mare vameș", cel ce "a slujit drept inainte" de Vasile Lupu. Sosirea sa in Moldova s-ar fi produs in prima domnie a lui Radu Mihnea, 1616-1618, când este semnalată și strămutarea la Iași a mai multor boieri din divanul muntenesc al lui Radu Mihnea, precum Mihai Furtună Neculachi stolnicul, atunci putem identifica in persoana lui Palade Panovici pe viitorul visternic Palade.
La urcarea pe tron a doua oară a lui Miron Barnovschi, Palade Panovici iși va fi continuat viața obișnuită. Dar incepând cu anul 1634, și venirea prietenului său Vasile Lupu pe scaunul Moldovei soarta avea să-i schimbe. incepând de atunci, ascensiunea sa pe scara dregătorilor a fost sigură și rapidă. Ajunse astfel, doar in patru ani, de la cămăraș, in 1637, la demnitatea de mare vistiernic la 1638.
Rolul politic și diplomatic jucat de vistiernicul Palade in istoria Moldovei in timpul domniei lui Vasile Lupu a fost unul insemnat. Apropiat al domnului, pe care il slujise "din indelungata vreme, din tinerețea lui ... incă inainte de a noastră domnie", el a avut un rol aparte mai cu seamă in contextul relațiilor ruso-polono-otomane ale vremii. intâia sa misiune diplomatică consemnată de documente, a fost cea din data de 8 martie 1629, in cea de a doua domnie a lui Miron Barnovschi, când cămărașul, pe atunci, Palade, se afla in componența soliei condusă de arhimandritul Varlam. Acesta era și prima solie care deschidea de altfel seria misiunilor diplomatice moldovene la Moscova. Ea a avut ca pretext comandarea a două icoane pe care vodă le dorea pentru ctitoria sa de la Iași. in realitate, cele șase scrisori pe care le inmânaseră trimișii moldoveni țarului conțineau informații despre războiul ce se afla in plină desfășurare și despre situația frontului.
Numirea de Vasile Lupu a lui Palade la Țaringrad, a fost o mare reușită diplomatică. Acesta trăise multă vreme in capitala Imperiului Otoman, unde avea relații și dispunea de o putere financiară pe măsura scopurilor imperiale ale domnului său. Prezența lui la Poartă intre iulie 1639 - august 1641 a fost o perioadă de mari succese pentru politica externă a Moldovei lui Vasile Lupu. Fostul visternic Palade trebuie să fi fost cel care, in această calitate, a supravegheat aducerea moaștelor Sfintei Paraschiva la Iași și să chibzuiască grijuliu, cu priceperea dată de experiența unor dregători in domeniul financiar, marele sume trimise de stăpânul său pentru ajutorarea Patriarhiei din Constantinopol, a celei de la Ierusalim, a birului datorat sultanului de către mânăstirile de la Athos, protejarea spațiului balcanic ortodox sau a celui de dincolo de Nistru. El trebuie să fi fost cel insărcinat de Vasile Lupu cu plenipotența pregătirii, dar dinspre Țarigrad, alături de Petru Movilă, din zona Rusiei ortodoxe și a mitropolitului Varlam Evloghic - episcop de Roman, Anastasie - episcop de Rădăuți, eruditul Georgie - episcop de Huși și bineințeles insuși domnitorul din Moldova, desfășurarea la Iași a Sinodului din 11 martie - 9 decembrie 1642, 15 septembrie - 27 octombrie 1642. Atunci se reuneau pentru prima dată in istorie, cele trei ramuri ale bisericii ortodoxe, rusă, greacă și română. Pentru toată această trudă și pentru că slujise cu "Toată inima și cu mare credință la Țarigrad", loc plin de primejdii pentru trimișii țărilor române, dar și mijloc "de a face bani", precum și pentru alte slujbe făcute țării și domniei, era răsplătit de Vodă Lupu. După moartea sa, cei patru fii aveau să rămână alături de Vasile Lupu in vremurile de grea și zbuciumată perioadă pentru domnul Moldovei.
Va urma
Note bibliografice
- Familia Palade in istoria modernă a Românilor, pag. 6,11,55,67;
- Nicolae Stoicescu - Dicționar al marilor dregători din Țara Românească și Moldova sec. XIV-XVI;
- Gh. Ghibănescu - Acte genealogice cu privire la familia Paladi și Bogdan, o spiță și o pisanie;
- Dimitrie Cantemir - Descrierea Moldovei - pag. 282;
- Documente Bârlădene vol. II-III, pag. 35,36,62,66,67;
- Documente Bârlădene pag. 10,13,16,80.
VASILE FȂNARU
